Tu in schimb... nu doar ca ai pierdut incredibil de multe, dar cu fiecare zi care trece, pierzi tot mai mult... esti foarte trist, ai inceput sa iti dai seama si tu de asta. Si ai inceput sa regreti. Minciuni. Lacrimi. Gesturi. Le regreti pe toate unul cate unul. Regreti ca n-ai stiut sa ma pastrezi. Sa ma ai doar pentru tine. Sa ma rasfeti. Sa ma iubesti. Sa nu imi faci rau. Unul cate unul. Fiecare lacrima. Fiecare suspin.

Eu ma bucur ca am stiut sa astept. Dar mai ales ma bucur sa vad ca eu sunt cea care n-a pierdut nimic. Poate doar mi-am pierdut putin timpul. Dar in privinta ta, n-am pierdut nimic.

A fost amuzant si trebuie sa recunosc ca mi-a gadilat enorm orgoliul sa vad cine m-ai inlocuit. Sa vad o femeie, nu neaparat urata fizic pe cat pare cand stai putin de vorba cu ea. Nu stie sa lege nici 3 cuvinte, vorbeste de parca in permanenta ar fi pe stadion, este grosolana si extrem de prost crescuta. Nu stiu daca stie exact ce inseamna bun simt sau daca stie cat de penibila si infatuata este.

 Mi-as fi dorit sa dai peste o fata desteapta, frumoasa, cu mult bun simt. O fata alaturi de care sa mergi mandru. Dar ai dat peste o pitipoanca extrem de proasta si nesimtita.  Cred ca este un contrast izbitor intre ea...si ceea ce insemna o fata educata. Nici nu as putea face o comparatie intre mine si ea. Nu ma laud. Esti constient de asta. Mi se pare suficient de jignitor ca ea urmeaza dupa mine. Sper ca in mintea ta nu avem niciun punct comun, caci refuz sa cred ca in afara faptului ca odata ai pretins ca m-ai iubit pe mine, iar acum probabil o iubesti pe ea, mai putem avea ceva de impartit….

In plus,  nu vreau ca ea sa se simta prost atunci cand nu mai contenesti cu laudele asupra mea. Nu ii mai povesti de noi. E urat sa ii spui ei, o poveste care odata A AVUT SENS.......